Pierduta de mine

Salut.
Trec rapid la subiect, că n-am ce zice de ziua de azi...
Sunt o pierdută, nu de aia că pierd , că în fine, pierdem mereu ceva ce nu e chiar atât de important pentru noi, însumi. Ce ziceam? Ah da,  sunt o jalnică, chiar sunt, am un simț dezvoltat de a uita locurile unde uit anumite lucruri neimportante, prindeți firul  ce zic? E jalnic, nu? După 20 minute înainte de a tapa  priveam  filmulețele lui Alice, în timp ce râdeam  cu plăcere am vârât mânuța în buzunarele fotoliului pe care sunt așezată de obicei în fața laptop-ului și am scos de acolo  vechiul meu mobil... TA-DA (Eugen, ar trebuii sa-mi cer scuze de la Porcu), și eu mă gândeam că mi l-a furat cineva sau l-am pierdut prin bar-uri dar hoțul e chiar sub curul meu. Aaaaaaaa!!!! Și acuma sunt nevoie să plătesc pentru mobilul nou, iar în față e mobilul vechi, e strașnic.


Mă gândesc că pot găsi și ochelarii mei, chiar poate și vreo 1000 de dolari, euro sau lei.
Deci dragii mei, vă îndemn să cautați bine prin fotoliile voastre, poate găsiți ceva util și demult uitat.

Sf. Musulmanic vs Sf. Dota

Dacă aș fi Charlie Sheen aș vinde suflete pentru ca zăpada  sa se transforme în cocaină.
                                                                     Subiectul I
Bună.
Azi am avut o zi incredibil de amuzantă, lumea se uita la mine de parcă eram o idioată ce se râdea singură de dânsa, eram enorm de veselă și cu zâmbetul pe buze ca un elf din țara minunilor neprevăzute. Azi am decis să merg la mall (nu știu de ce am hotărât să merg la mall singură, cred că de brânza), după ce am plătit facturile și alte chestii, de la Union Fenosa  mergeam spre ruta 110, omătul mi-i era până la coapse da și eu de un 1.50 înălțime, tare teribil mergeam, ca un flamingo, heh, am ales și eu drumul potrivit =D. Asudasem, îmi dureau picioarele, și creierul mi-a   zis „Cazi fat-o” și am căzut, după 5 minute de chinuiala mi-a dat o mână de ajutor un băiat,refuzasem, el insista. Totuși ajutorul lui nu m-a scăpat ci invers, a căzut și el, mureaaaaaam de râs  ambii.
 Mă rog cu chiu cu vai am ajuns  la mall, făcut câteva cumpărături , mâncat și câcat...stop nu e pricina asta  care am vrut sa vă povestesc despre mall-ul de la noi din Md.
Cât timp mă aflam în încăpere mă pișam pe mine instant, văzând atâția arabi și turci în mall-ul cela de căcat, îmi era greață să-i privesc, eram îndestulată de turci și arabi de vara trecută când am fost peste hotare. Ce dracu caută atâți arabi în Moldova, cum p*** supraviețuiesc ăstea la noi anenînd atâtea fete de bucă, da și oile astea demne de castrat „-Hihi, haha”. Țin minte un caz când  erau doi-trei arabi ce făceau ochi dulci fetelor din preajma unui magazin, și peste 20 minute au ieșit iubiții fetelor, și asa un dog și țînc fight s-o început că săreau măselele . =D.

Ah, mai să uit. Cu ziua îndrăgostiților, mai ales acelor îndrăgostiți de mâncare.

                                                                          Subiectul II
-Ahhh, mhhh, daaa, ahaa! Da, aaahhh, mhhhh, aaa, daaaaaaa!
Vă dați seama despre ce vorbesc? Nu?
Așa s-a început la mine Sf. Valentin,cu strigături de plăcere. Nu, nu eram eu ce țipa (din păcate), vărul meu și-a invitat gagica, după care au început să facă sex, pentru mine era jale, aveam insomnie, multa agresivitate în mine, și-mi închipuiam cum ii desfac capul la ambii cu un topor ascuțit. După chestia asta am decis chiar sa-l alung na**i din casa mea, că chiar mă stresează, îmi voi strânge curajul în voce, și voi deține clar acest discurs cu domnul Dota.

Terminat.
P.S : Mulțumiri domului  Vasea  ca membru a blogului.

.

Clear and to the p...Introducere.

Aventura începe, salut blog, salut prieten, fuck you world.
Am decis că totuși vreau să fiu o bloggeriță, una simplă și cu multe neajunsuri, într-un cuvânt (ca atare două) bloggeriță moldoveancă. Voi folosi muuuulte rusisme și mai multe englezisme, dacă ești omul cu ticul de cultețe și perfecțiune gramaticală, pff,  ia-ți zborul de pe blogul meu (sayonara =D).
În decursul acestei mari aventuri, voi povesti despre trecut, prezent și la sigur viitor caroci, ca la toți blogeriștii (nu mi-i frică de bau-bau(de critica)).Pentru  început  voi face o introducere despre mine, așa și voi intitula.

Despre mine.

...la moment, chiar acuma, după ce am tapat „la moment” m-am gândit că NU ȘTIU  CE SĂ SCRIU, adică c'mon on, e chiar atît de greu să scriu despre mine, cum sunt și blablabla. Mdea, totuși, singuri veți afla din tot programul meu constructiv de postări. 

Doar despre o calitate sunt sigură, nu știu dacă e o calitate, dar calitatea care o cred că e calitate. Enoorm iubesc carnea. Finish 

Când făceam un pic de curat prin casă cu Gojira pe fundal, îmi tapam în minte mii de postări destul de interesante legate de viața mea, dar acuma fiind în fața laptopului ideile au dispărut ca printr-un mister egoist. 

„-Maaamaaa, imi cer scuzee că am pierdut ochelarii, ma voi pedepsi pentru acest fapt crunt. Mă căiesc enorm și cred că voi ajunge în iad și colu îi voi găsi. ”

Ce ziceam, ahh da! 

*Pentru mai mult interes...

Woohooo e tareee!

So, dracii mei, e doar o introducere... „Clear and to the point” va face față romanului intestinal ce va urma.

To be continued...